joi, septembrie 15, 2011






mă uit la dreptunghiul alb, pufos dintre pielea mea şi plasticul transparent al plasturelui, cum se umple lent de un păienjeniş roşu. în altă ordine de idei, poate că ochii mei s-au obişnuit prea tare cu întunericul sălilor de cinema: totul e atât de luminos vara, al dracului de luminos.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu