mă uit la dreptunghiul alb, pufos dintre pielea mea şi plasticul transparent al plasturelui, cum se umple lent de un păienjeniş roşu. în altă ordine de idei, poate că ochii mei s-au obişnuit prea tare cu întunericul sălilor de cinema: totul e atât de luminos vara, al dracului de luminos.