miercuri, mai 06, 2009

.

"human life is mainly a process of filling in time until the arrival of death, or santa claus."

când eram mică vedeam ferestrele de metrou înclinate spre noi oamenii; vedeam în ele pe noi oamenii în variantă ceva mai ştearsă şi visam: cum ar fi să fie ăla şters un metrou adevărat, şi tunelul să fie de fapt mai multe, fiecare cu gravitaţia lui? să fi fost şase sau şapte. pentru că da, erau mai multe, avea şi ăla ferestre şi reflexii la rândul lui. sau poate că gravitaţia e una singură, a fiecăruia pe rând. şi-atunci aveau geamurile o slinoşenie şi o zgârietudine care-mi dădea cât de cât senzaţia de siguranţă, simţeam că am de ce să mă prind când îmi fuge podeaua în hiperspaţiu. dar venit-au bombardierele, nice and shiny, asortate cromatic la influenţa externă a vremii.

autobuzele noi sunt cutii de pantofi; de-asta nu ai cum să-l fotografiezi pe şofer fără să-ţi prinzi autoportretul în cadru.

nu, nu mă plimb degeaba prin oraş, hai să-i zicem location scouting.
nu, nu pierd orele printre rândurile de pe net, hai să-i zicem informare şi documentare.
nu, nu irosesc memoria virtuală scriindu-mi jurnalul, hai să-i zicem punerea clipei în borcan pentru viitorul care va să vie.

analizez ergo nu dorm; nu dorm ergo e pe bune. asta e cea mai tâmpită cugertare pe care am avut-o vreodată în vis.




ajungi să te defineşti prin ceea ce faci, ce te faci când ceea ce faci se cheamă multe dar de fapt nimic.
nu, nu am terminat eseul şi nici nu intenţionez.
"motivation theories attempt to address how individuals react when a discrepancy is perceived between one's goals and the current state of the environment."
react, da, sigur că da.

2 comentarii: