nimic nu e mai zen în bucureşti decât staţia de metrou unirii la orele cinci fix, sub primii paşi ai zilei. e aproape magic atâta loc gol, e ireal cum tună în pustiu melodia de pornire windows xp când se trezesc monitoarele.
e ceasul uşilor interzise care se deschid să-i primească pe oamenii cu legitimaţii, e ceasul trenurilor cu abia două-trei perechi de ochi închişi de bună-dimineaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu