există colţuri de lume în care mişcarea, sclipirea, rotirea rotiţelor ar putea părea fără sfârşit. îmi propun să postez câte treizeci de secunde din fiecare mică eternitate pe care o întâlnesc, filmate cu camera foto pe care m-am obişnuit să o iau mereu cu mine din frica de a nu pierde ultrapierzibilul.
prezent static şi viitor luminos, doi la preţ de unu. serviţi vă rog pe repeat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu