a treia pentru mine,
a doua cu acreditare de presă,
al şaptelea festival pe anul ăsta
după aproape zece zile de întunericul sălii de cinema şi lumina lunii, rămân cu impresii vagi şi frânturi de stări: pagina de aperitiff căzută cumva printre relicvele romane acoperite de sticlă - pseudotraficul de invitaţii, brăţări colorate şi alte mici comori de genul - examenele la care nu mă duc pentru că real life is elsewhere - taximetristul care îşi pune capul pe volan la semafor şi zice "bine că mai e o zi şi se termină! măcar au băgat filme bune?" - porcul verde care călăreşte oaia roz pe pereţii de la insomnia - escalele matinale pe la sora în căutare de apăfructeiaurtciocolată înainte de somn - diva de la masa de alături din diesel care îmi fură cireşele cu o întindere delicată de mână - magazinul de bijuterii care se numeşte cannes - rozătoarele de mall care se trezesc la un film din secţiunea fără limită şi râd la fiecare şunculiţă nudă de pe ecran - şoferul microbuzului tiff care observă că "aici e nebunie, da' la republica e aşa liber că poţi să vânturi câinele de coadă" - zugrăveala roşie decojită şi gloria decăzută a hotelului continental, abandonat, deschis o dată pe an pentru destrăbălări pe ritmuri de rammstein în interioare de secol XIX - paharul cu urme uscate de mouton cadet rosé, subtilizat din greşeală de la o recepţie: singurul recipient adecvat pentru colectarea de amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu